• Nou

Versuri

Referință:

19,05 lei
Cantitate

 NICOLAE DABIJA

„Limba noastră-i foc ce arde...”

 

Nu departe de Căinari, într-o prisacă de sub un deal nins cu floare de salcâm bătrân, într-o zi dintr-o vară mă minunam în glas de ceea ce vedeam – pădure şi cer amestecate – ca de o pradă a ochilor mei flămânzi de frumuseți.

Prisăcarul, un bătrân care se porăia cu fumul şi trântorii, mi-a spus, cu părere de rău parcă: „Dacă trăieşti mai mult în fața unei frumuseți, de la o vreme n-o mai observi”.

Şi atunci mi-am amintit de copilul de odinioară al acestor locuri – Alexe Mateevici.

De secole oamenii din părţile noastre vorbeau această limbă preaplină de frumuseți, generaţii de plugari şi cărturari au trudit ca nişte albine la fagurii ei, şi toţi aceștia într-atât se obişnuiseră cu ea, încât nu-i mai observau frumusețile, meta­forele care se împlântaseră într-atât de adânc în limbă, încât deveniseră cu timpul cele mai banale şi şterse expresii (cine ar sta azi să descifreze până la urmă, de pildă, sensurile unor vorbe ca: „mi­jeşte de zi”,– sugerează parcă un ochi somnoros care ba s-ar deschide ba nu s-ar deschide, sau „l-a furat somnul” – deci tâlhărește, fără voie, ori „a se-ngâna ziua cu noaptea” – care ca şi cum ar presu­pune o ceartă paşnică între doi bătrâni, „un om şi jumătate” – cineva de treabă etc., etc., vorbe uzate azi de prea deasa lor folosire, primul dintre vorbitori, însă, care le-a pus alături a fost neîndoios, un mare poet).

Despre limba română vorbită de basarabeni se scrisese şi până la Ma­teevici. Ca unei țărănci, ce se află-n toiul lucrului, cuvintele îi ve­neau ca nişte sfaturi, mai degrabă, nu ca un elogiu. O primă etapă a unui proces multisecular de închegare şi constituire a limbii noastre la începutul acelui secol în care a scris Mateevici – după eforturile cronicarilor, cărturarilor ardeleni, ale marilor scriitori Eminescu, Creangă, Caragiale ş.a., se încheiase. Se părea că vorbitorilor dintotdeauna ai acestei limbi parcă le scăpase frumusețea cuvintelor pe care le rosteau zi de zi.

De multe ori limba urmează a fi supusă şi ea la anumite încercări, ca s-o descoperim în toată plinătatea ei. De acea nu mă miră faptul că cel mai înălţător omagiu Limbii Române aparţine unui basarabean.

Câteodată îmi vine să cred că A. Mateevici s-a născut să scrie o singură poezie.

Poemul „Limba noastră” e atât de cunoscut, spre deosebire de partea cealaltă a creației sale, încât unor cititori li s-ar putea părea lesne că Mateevici n-a scris decât acest poem.

Limba noastră e-o comoară

În adâncuri înfundată,

Un șirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

10 Produse

Referințe specifice

16 alte cărți din aceeași categorie: